Microcar: geneza şi puţină istorie
Se poate spune că populara moto*caleaşca din URSS este prototipul vehiculelor Microcar de astăzi? Nu se ştie. Cu siguranţă, erau foarte răspândite în Europa, după cele două războaie mondiale și până aproximativ la jumătatea anilor1960; după al doilea război mondial, au jucat un rol important în ceea ce privește motorizarea în masă a populaţiei europene. Asemenea construcţii, situate undeva între o motocicletă şi autoturism, au fost deosebit de populare în Germania postbelică. .
Ce este un vehicul Microcar?
Definiţia cuadriciclelor variază considerabil de la o ţară la alta. Adoptarea unei anumite clasificări, de obicei, este realizată în concordanță cu impozite sau licențe, la carnetul de conducere cerut conducătorului unui astfel de vehicul. În situația în care un vehicul este considerat un Microcar, există multe restricții impuse sau privilegii obținute, de exemplu, deținerea unui carnet de conducere nu este obligatorie.
În general, vehiculele Microcar tipice au următoarele caracteristici:
Scaune numai pentru şofer şi un singur pasager
Un motor cu capacitate de 49-500 cm3
Acţiune pe o roată
Frâne controlate prin cablu pe 2, 3 sau 4 roţi
6 “- 8” roţi motrice
De asemenea, multe vehicule Microcar dispun de caracteristici, cum ar fi:
Nu au treaptă marșarier
Sistem de ridicare pentru caroserie în loc de uși
Mai scurte de 3 m în lungime
Un vehicul Microcar este un vehicul cu patru roţi de până la 3 metri lungime, cu capacitate interioară de până la 2400 litri şi este acţionat de un motor electric cu putere de 15 kW (20 KM) sau un motor până 1000 cm3, pe bază de combustibil .